Clepsidra

Intorc clepsidra si ma holbez la ea. Seamana cu simbolul infinitului intors ivers. Mi se pare sublim: acest instrument vechi care masoara un timp limitat sa aibe formele infinitului, care este…infinit.

Am privit de mai multe ori cum granulele de nisip albastru trec din partea superioara a clepsidrei prin acel orificiu mic si ajungeau in partea inferioara.Clepisdra ma fascineaza si ma cuprinde. Viata fiecaruia poate fi descrisa prin acest obiect. Partea superioara, poate reprezenta trecutul, partea inferioara viitorul, iar prezentul sa fie acel firicel de nisip albastru ce este suspendant in orificiul dintre cele doua parti ale clepsidrei.

Atunci cand venim pe lume, o clepidra se intoarce si viata noastra incepe cand primul fir de nisip ajunge jos. Cascada de nispip ce curge este firul vietii. Destinul ne este marcat de fiecare bob din clepsidra: depinde cum cade, unde ajunge, de la ce unghi pica, de interactiunea cu celelte boabe, si multe alte variabile.Si viata…. se termina cand nu mai sunt sunt fire de nisip in clepsidra sau cand ea se sparge.

In desertul din clepsidra, pot fi nisipuri miscatoare, poate aparea efectul de “Fata Morgana”, dar pot fi si oaze relaxante si seri cu cer incarcat de stele. Fiecare firicel de nisip e o clipa ce poate trece usor, greu, indiferent sau in alte moduri. ..si nu pretuim cum trebuie fiecare firicel de nisip.

Poate ca nu ar fi rau sa fie gravat pe clepsidra vietii noastre motto-ul: “Fi fericit cat traiesti, pentru ca o sa fi mort mult timp.”

Visul Profund

Se intampla uneori sa am o zi/o saptamana activa, stresanta si foarte solicitanta la locul de munca. Se mai intampla, ca in acest interval de timp, sa mai fac si eu niste excese omenesti. Cand aceste elemente se combina, resimt o stare profunda de oboseala: nu mai am chef de nimeni si de nimic, vreau doar sa ma prabusesc in pat, sa gasesc pozitia perfecta pentru somn, sa inchid ochii si sa ajung pe taramul viselor profunde.

… si visez, dar parca visele sunt mai reale, mai ciudate, trairile sunt mai intense. Parca sunt acolo in acea dimensiune ireala creata de imaginatia mea si simt, miros, ating,aud,vad. Toate aceste simturi sunt la un alt nivel de percepere, creandu-mi senzatii foarte placute atunci cand visez.(asta daca nu e un cosmar).

Imi place pe taramul viselor profunde, mai ales atunci cand visul este si el placut. De curand am revenit de pe acest taram, dar fara nici un suvenir palpabil. Tot ce mi-a ramas in clar in minte este senzatia de fericire ca am visat frumos. Din pacate nu-mi aduc aminte decat niste parti ale visului, nu tot visul asa cum as fi vrut. Despre ce am visat? Nu are importanta, ceea ce conteaza este ca a fost un vis profound, placut, care mi-a dat o stare de fericire.

Cand eram conectat la acel vis profound si placut, m-am trezit pentru cateva secunde. In acele secunde eram in zona dintre vis si realitate. Am suspinat ca nu mai sunt in vis, ca parca as mai vrut sa raman o vreme acolo – ca era placut, am facut o intoarcere lenta in pat si am reusit sa ma reconectez din nou la acel vis. Uneori imi reuseste acesta miscare, aleori nu. M-am bucurat ca de aceasta data mi-a reusit miscare si atat…

La un moment dat a trebuit sa ies definiv din acel vis: incepea o noua zi reala. In mintea mea au ramas un gust proaspat si placut si aveam o stare exaltare. Nu-i rau sa incepi o zi reala cu aceste senzatii. Cred ca am fost norocos ca visul profound a fost placut...