O zi minunata de concediu

Nu mi-am luat concediu anul asta. Visam sa imi iau mai multe zilele pe la sfarsitul anului sa pot sa ocup de niste chestii serioase si eventual odihna. Totusi mi-am luat o zi de concediu anul asta cand am fost cu alergatura sa-mi rezolv una, alta. De curand, mi-am luat din nou o astfel de zi de concediu.

Un italian simpatic statea la mine cu chirie. A stat mai putin de o luna. Nu stiu cum s-a nimerit ca exact in ziua in care mi-am luat eu concediu ca sa-mi fac un credit la banca a coincis cu ziua lui de plecare. A fost o coincidenta fericita pentru ca ne-am putut incheia socotelile, sa-mi dea cheia…chestii care ar fi fost mai dificile daca ar fi plecat in orice alta zi cand as fi fost eu la serviciu..

Cu o seara inainte de ziua de concediu, am iesit cu italianu meu si cu gasca lui la o bere de despartire. A fost interesant, oameni noi, idei noi, preocupari variate. Apoi am mancat o traditionala shaorma romanesca…si am mers acasa. Era tarziu, dar deh a doua zi era zi libera deci mi-am permis escapada

Un zgomot minunat de telefon ma trezeste de dimineata. Era un coleg de la munca care vroia sa-mi zica…habar nu am ce ca i-am zis “Omule sunt in concediu”…si am incercat sa adorm la loc. Degeaba, eram transpirat, caldura sufocanta, si mult zgomot de afara.
Ce minunat este sa-ti incepi ziua libera, cand as fi putut dormi mai mult cu un telefon de la un coleg de munca!!!

Cu chiu cu vai, incep sa-mi ma urnesc. Ma spal, ma imbrac, imi iau actele si pornesc in ritm de ce muzica se auzea la mp3-playerul meu. Astept 20 de min un autobus, gauresc beletu’ si ma uit in jur…nimic interesant, asa ca ma evadez in lumea sunetelor si ma uit pe fereasta. Cobor din autobuz, si pornesc agale catre banca.

Ajung la banca, si parca sunt piedut in spatiu. Ma uit in stanga in dreapta si vad numai caserie si ghiseu de persone juridice. Acolo era Razvan Hanescu tenimenu cu probleme lui. Ma gandeam sa-i cer un autograf, dar nu ma omor dupa tennis, nu m-am umezit dupa Hanescu si am zis sa las omu in pace. Intreb o doamna unde e ghiseul pentru persone fizice, imi arata un hol si 3 birouri stil acvariu, din care erau ocupate 2. Asa ca ma duc unde era liber, intreb politicos daca pot sa intru zice da, ii zic ca pentru un credit si dau sa iau loc. Stupoare sare ca arsa zice ca nu are timp, ma invita sa astept afara. Ce o fi avut duduia asta nu stiu (asa imi place sa le zic la femeile care ma enerveza pentru ca stiu ca termenul de duduie le enerveaza si pe ele – si sa se reciteasca mai sus am folosit si doamna). Eu cu o moaca de stupid naturala dau sa ies, ma gandesc sunt client al bancii si sunt tratat ca naiba, injur in gand, imi pun fundu jos si iar astept.

Inainte de aceasta zi, am fost o saptamana inainte la aceiasi banca sa ma interesez de un credit mai mare cu garantie imobiliara, ca sa-mi fac si eu visele si nevoile. Nu s-a putut pentru ca am norocul sa stau intr-un bloc vechi, anul constructiei nu scrie in acte si am aflat de la vecini ba ca e din 1956, ba din 1932, ba din 1918. Aceste variante neoficiale, m-au facut sa renunt la niste vise, sa-mi regandesc sistemul de valori. Si m-am decis sa iau alt tip de credit, bani mai putini doar din veniturile mele salariu + chirie, fara ganantie imobiliara.

Au trecut 20 de min, s-a eliberat un ghiseu. Ii spun domnisoarei povestea si incep problemele. Problema 1 buletin deteriorat, trebuie sa mi-l refac. Problema 2 nu poate sa ia in considerare venitul din chirie decat daca imi asigur apartamentul la firma asiguratoare agreata de ei. M-a mirat. Pai daca vreau sa achit rata la credit dau bani si buletinul meu deteliorat, dar cand vreau sa fac credit nou nu mai e bun buletinu??? Cel putin ciudat, parerea mea. Zic hai ca-l fac azi ca am toate actele la mine, am timp de alergat si dureaza 2 zile. Problema numarul 2…aici e si mai hilar. Eu platesc impozit pe venitul din chirie, de ce dracu trebuie sa-mi asigur apartamentul?...zic ok hai sa fac si asta, dar e problema iarasi cu anul constructiei..O pun sa sune la firma asiguratoare, ii dau cele 3 variante de ani, si numai daca ar fi din ’56 as fi avut o mica sansa…nu sigur. Renunt si ii zic sa faca o simulare numai din venitul din salariul. Verdict daca obtin creditul acopar niste nevoi urgente si nici o parte din noile mele planuri ciuntite. Trebuie sa regandesc iar sistemul de valori si prioritati materiale.YAK….cred ca defapt sunt nonvalori, dar partea proasta este ca le vroiam.

In fine, ies din banca, hotarat sa-mi fac buletinu. In apropiere era un CEC, achit taxa. Pe drum imi fac si o copie la certificatul de nastere. Fumam ca un nebun. Astept autobuzul 20 de min pe o caldura sufocanta. Ajung la destinatie. Ma duc la politie sa vad exact ce-mi trebuie. Acoloo era o coada mare, un singur chiseu si se inainta cu viteza melcului beat. Vad ca mai aveam nevoie un timbru fiscal de 4 lei pe care trebuie sa le iau de la posta. Ma duc la posta. Stupoare: NU AVEAU NICI UN TIMBRU FISCAL DE NICI O VALOARE…si sa ma duc la alta posta. Un fleac..

Langa posta este o Administratie financiara. Am zis sa incerc aici sa vad daca pot sa aflu asa pentru cultura mea generala din ce an e imobilul in care am apartamentul. Aflu: 1921. Deci stau intr-un bloc mai vechi decat unele state de pe glob. Super.

Ma enervez si o tai acasa sa ma odihnesc nitel. Mai vb nitel cu italianul care isi impacheta. Pierd nitel vremea si ma duc la alta posta de unde reusesc sa iau 8 timbre de 0.5 lei, ca de alte valori nu-mi aveau. De la posta la politie.Coada, iar astept. Completez un formular ibecil intreb care este ultima persoana si imi astept randul. Ma uit in jur: pensionari la coada, un cuplu, o femeie de varsta a 2-a, un pustan plin de cosuri care era cu taicasu’, un cocalar, niste tigani, aer conditionat si miros de transpiratie care nu era a mea..si lunga asteptare.

Fac o singura pauza de tigara, si incerc sa ma gandesc ce o sa fac cum sa sterg visele din cap. Si cum fumam eu, vad sub un boschete niste vrabiute galagioase si in mijlocul lor un papagal. Cum a evadat papagalu, o fi fugit din colivie pentru ca a pus ochii pe o vrabiuta sexy, s-o crede vrabiuta, o fi un fel de ciudat al acelui grup de pasari…si cate alte intrebari mi-au venit in cap??. Oricum acel papagal mi-a oferit cea mai misto imagine a zilei. Probabil si pentru ca ne asemanam

Revin la coada, imi iau locul rezervat si se dublasera numarul de oameni, dar dupa mine potopul. Mai multi oameni, mai multi nervi, incepusare cu politica, cu medicamentele, cu n conspiratii mondiale, extratestrii mai lipseau. Unii se luasare la harta..pentru locul la rand. Ce amuzant ar fi fost bataie in sectia de politie Mai erau 5 persoane in fata…cam 10 minute de cap de bovina dura. Am inceput sa ma joc un joc tampit cu bilute pe telefon. Victorie intru…eu am avut totul Ok si a durat 4 min. Ma indrept spre casa, hotarat sa ma odihnesc ca eram nervos.

Dau sa deschid cu cheia si vad ca am pe usa lipit un billet: ca ii inund iar pe cei de sub mine (o policlinica particulara) sa-I contactez, sa-mi fac repartiile necesare, sau ma dau in jucata bla bla. Italianul isi impacheta si il intreb daca a sunat careva la usa si mi-a zis ca nu. Verific instaliile care abia le-am reparat…o gaura mica..intr-o teava. Inchid apa si aman momentul contactului.

Pleaca italianu, ne luam ramas bun si ne uram toate cele bune desi eu nu cred ca ceva bun mi se poate intampla pentru ca speranta este in coma la mine. Incep sa mai fac curat si apoi ii contactez. Imi zic ca stiu care e situatia mea (ce umilinta), sunt dispusi sa suporte financiar toate reparatiile necesare ca au aparatura de miliane si e mai bine asa decat sa ma dea in judecata. Am fost usor surprins, dar in acelasi timp eram diabolic pentru ca ma gandeam…cum sa ma dea in judecata?...cum demonstreaza ca e de la mine ca nu le dau drumu in casa..si daca ma dau…repar improvizez ceva..si neg totul. I-am zis ca-i inteleg si ca sa vina cu instalaror oricand sa sparga tot daca trebuie ca nu-mi pasa, sa se resolve ca e mai bine asa pentru toata lumea.

O zi minunata de concediu, trebuia sa merg la banca sa fie totul ok si apoi sa merg acasa sa ma odihnesc. Nu a fost chiar asa…



P.S. greselile de ortografie le corectez mai tarziu

P.S. 2….vroiam sa pun textul pe blog si netul acasa nu merge..I love it !!!

Siesta de Lene

Ma simt prizonier intr-un loc in care nu se intampla mai nimic. Timpul imi este aliat si dusman. Nimic nu ma mai motiveaza, nimic nou : acelasi job de cativa ani, aceleasi teluri care astept candva sa le indeplinesc, incep sa-mi dezvolt tabieturi, simt ca nimic nu ma mai poate surprinde nici placut/nici neplacut (poate ma insel). In era vitezei cred ca alerg prea incet, desi transpir si continui sa alerg parca nu-i suficient, alerg degeaba si mi s-a acrit sa alerg.

Sunt constient ca sunt lucruri si chestii pe care trebuie sa le fac si le fac cu chiu cu vai, in scarba, injurand cu voce tare sau mai incet si prin alte stari de agregare ale sufletului meu. Dar chestiile pe care trebuie sa le fac sunt pe un plan secundar al existentei mele. Chestiile care conteaza pentru mine sunt cele care le fac cu pasiune si ma implic : o echipa de fotbal, o muzica care ma gadila intr-un mod placut la urechi, excursii in care sa vad ceva nou, cineva caruia sa-mi sopteasca ca ma iubeste si eu sa-i raspund: “Si eu”.

*…dar…echipa mea de fotbal e cam varza, dar ramane in sufletul meu si tin cu ei orice ar fi. A inceput campionatul mondial de fotbal si nu prea imi vine sa ma uit. Incep sa cred ca am o problema din acest punct de vedere…:).

* Muzica..ascult mai multe genuri foarte variate. Dar nu mai apare nimic nou de calitate: absolute nici o formatie sau artist care sa ma dea pe spate..Nimic…dar caut: iau tone de muzica ca sa pastrez 2-3 melodii mai interesante.

* Excursii nu se pune problema…planeta se scufunda…No money, alte prioritati Yak

* Cat despre “Acea CINEVA”, sunt constient ca atunci cand planele vor fi aliniate va aparea ca prin magie “Acea CINEVA”. Acum sunt in stare cand mi-as dori sa simt ceva: iluzia iubirii, curtoazie, dezamagire, vise …ceva acolo…dar nu nimic…poate ca timpul nu e potrivit..

Recitind ce am scris mai sus imi dau seama ca s-a strans ceva nimic in viata mea. Sa disper? Nu simt asta si nu fac asta. Dar fiind nimic, lispseste motivatia si pasiunea…si ma ia o stare acuta de lene. Si vreau sa ma bucur de ea acum cand pot: sa nu fac nimic, sa stau pur si simplu, gandurile mele sa zboare pretutindeni, sa nu-mi pese de nimic si de nimic si sa adorm lenevind. Ceva imi spune ca voi avea momente in viata cand imi voi dori sa lenevesc asa cum lenevesc acum..

In aceasta siesta de lene, am gasit in gandurile mele cum sa-mi fac lenea perfecta. Fugind undeva in natura, sa fie izolat, sa stau intins pe iarba sub umbra unor copaci, sa bata usor un vant si eu doar sa privesc la cer, la norii care se formeaza, sa-mi imaginez cu ce se aseamana fiecare nor, sa beau un vin si sa fumez din cand in cand. Poate sa trag si un pui de somn. Iar seara sa ma uit la stele, sa le ating cu mintea mea si sa le explorez. De abia astept sa fac asta candva…sa evadez intr-un loc in care nu se intampla mai nimic.

Clepsidra

Intorc clepsidra si ma holbez la ea. Seamana cu simbolul infinitului intors ivers. Mi se pare sublim: acest instrument vechi care masoara un timp limitat sa aibe formele infinitului, care este…infinit.

Am privit de mai multe ori cum granulele de nisip albastru trec din partea superioara a clepsidrei prin acel orificiu mic si ajungeau in partea inferioara.Clepisdra ma fascineaza si ma cuprinde. Viata fiecaruia poate fi descrisa prin acest obiect. Partea superioara, poate reprezenta trecutul, partea inferioara viitorul, iar prezentul sa fie acel firicel de nisip albastru ce este suspendant in orificiul dintre cele doua parti ale clepsidrei.

Atunci cand venim pe lume, o clepidra se intoarce si viata noastra incepe cand primul fir de nisip ajunge jos. Cascada de nispip ce curge este firul vietii. Destinul ne este marcat de fiecare bob din clepsidra: depinde cum cade, unde ajunge, de la ce unghi pica, de interactiunea cu celelte boabe, si multe alte variabile.Si viata…. se termina cand nu mai sunt sunt fire de nisip in clepsidra sau cand ea se sparge.

In desertul din clepsidra, pot fi nisipuri miscatoare, poate aparea efectul de “Fata Morgana”, dar pot fi si oaze relaxante si seri cu cer incarcat de stele. Fiecare firicel de nisip e o clipa ce poate trece usor, greu, indiferent sau in alte moduri. ..si nu pretuim cum trebuie fiecare firicel de nisip.

Poate ca nu ar fi rau sa fie gravat pe clepsidra vietii noastre motto-ul: “Fi fericit cat traiesti, pentru ca o sa fi mort mult timp.”

Visul Profund

Se intampla uneori sa am o zi/o saptamana activa, stresanta si foarte solicitanta la locul de munca. Se mai intampla, ca in acest interval de timp, sa mai fac si eu niste excese omenesti. Cand aceste elemente se combina, resimt o stare profunda de oboseala: nu mai am chef de nimeni si de nimic, vreau doar sa ma prabusesc in pat, sa gasesc pozitia perfecta pentru somn, sa inchid ochii si sa ajung pe taramul viselor profunde.

… si visez, dar parca visele sunt mai reale, mai ciudate, trairile sunt mai intense. Parca sunt acolo in acea dimensiune ireala creata de imaginatia mea si simt, miros, ating,aud,vad. Toate aceste simturi sunt la un alt nivel de percepere, creandu-mi senzatii foarte placute atunci cand visez.(asta daca nu e un cosmar).

Imi place pe taramul viselor profunde, mai ales atunci cand visul este si el placut. De curand am revenit de pe acest taram, dar fara nici un suvenir palpabil. Tot ce mi-a ramas in clar in minte este senzatia de fericire ca am visat frumos. Din pacate nu-mi aduc aminte decat niste parti ale visului, nu tot visul asa cum as fi vrut. Despre ce am visat? Nu are importanta, ceea ce conteaza este ca a fost un vis profound, placut, care mi-a dat o stare de fericire.

Cand eram conectat la acel vis profound si placut, m-am trezit pentru cateva secunde. In acele secunde eram in zona dintre vis si realitate. Am suspinat ca nu mai sunt in vis, ca parca as mai vrut sa raman o vreme acolo – ca era placut, am facut o intoarcere lenta in pat si am reusit sa ma reconectez din nou la acel vis. Uneori imi reuseste acesta miscare, aleori nu. M-am bucurat ca de aceasta data mi-a reusit miscare si atat…

La un moment dat a trebuit sa ies definiv din acel vis: incepea o noua zi reala. In mintea mea au ramas un gust proaspat si placut si aveam o stare exaltare. Nu-i rau sa incepi o zi reala cu aceste senzatii. Cred ca am fost norocos ca visul profound a fost placut...